Dragoste absolută și Dreptate supremă

Toate credințele centrate pe existența lui Dumnezeu, vorbesc despre caracteristicile Lui absolute: Atotputernic, Omniprezent, Bun, Iubitor, Drept, cu voia ca oamenii să se iubească și sa facă lucruri bune, din dragoste unul pentru celălalt.  

Astfel aflăm că în design-ul original, faptele bune reprezintă responsabilitatea noastră, a oamenilor. Aceasta înseamnă, de asemenea, că de fiecare dată când îi rănim pe cei din jur sau inclusiv pe noi înşine ne împotrivim Dreptății absolute (Dumnezeu), iar acest lucru cere o sancţiune sau o pedeapsă în funcție de lucrarea făcută. 

Cum se pot împăca oamenii cu un Dumnezeu care este atât Iubirea absolută, cât și Dreptatea supremă?

Cerându-și iertare? Poate un "îmi pare rău că am mințit, înșelat, furat, ucis, etc" satisface dreptatea? Nu! Vor răspunde toți care au fost vreodată neîndreptățiți. Cererea de iertare satisface doar iubirea. 

Făcând un act din dragoste pentru a șterge actul anterior care a provocat durerea? Ca la un test, dacă toate exercițiile trebuiau să fie făcute corect, bine dar au fost făcute corect doar exercițiile B și C, asta nu îndreaptă faptul că exercițiul A a fost făcut incorect, nota va fi 7, nu 10. 

În calitate de ființe create, oamenii nu dețin nimic de la ei înșiși, (totul este primit de la El, Sursa tuturor) pentru a retuna în schimbul achitării greșelilor, avem nevoie de un Răscumpărător pentru a ne împăca sau reconcilia cu Dumnezeu.

Singura credință capabilă să satisfacă caracteristica de iubire absolută a lui Dumnezeu, fără a o anula pe cea de justiție sau dreptate supremă, este aceea că Dragostea absolută S-a sacrificat pentru a ne reabilita înaintea Dreptății supreme. Este credința în Iisus.

Nimeni nu ne-a iubit, nu ne iubește și nu ne va iubi cum ne iubește Dumnezeu. Dragostea Lui pentru noi L-a ținut pe cruce.